28 decembrie 2008

La jeunesse.



Aprinde lampa si uita-te in oglinda
tip lupa,analizeaza detaliile,ansamblul.Fa o scurta imersiune- ce nu necesita pastrarea aparentelor-dincolo de tine.Ce se vede? Suma deciziilor tale.
Si...?te multumeste ce se reflecta?Acum nu poti acuza ,nu incerca paleta motivelor,e un rol ieftin cel de tributar al scuzelor prafuite .Nu poti da mereu vina pe ceva,pe cineva,e inutil,n-are sens- decat giratoriu.Adica,te invarti in jurul hibei ca un titirez obosit sa se lamenteze perpetuu ,in loc sa recunosti:'e just,eu sunt cel de blamat'.Nu rezolvi nimic claustrandu-te de real.
Cum ?repeta,te rog.
"Omul nu greseste ca-si face din asta un tel pe care sa-l atinga ,chiar calcand peste oameni vii,e ilogic.El cedeaza.Sunt acele forte inexplicabile,insesizabile caruia i se supune inconstient.De ce?nu stiu.Natura umana,poseda si ea supapepele ei,defectele ei.La diversite.La variete.Le faiblesse"
Fumand nonsalant,aidoma femeilor din fotografiile lui Andre de Plessel,raspunse:
"Oh, ca!Je veux donner une idee:Cele mentionate ca fiind punctele sumbre ale naturii,sunt, de fapt,minunatele atuuri ale acesteia.Dar,nu e vorba de natura umana.
E interesul uman,cum ar zice si Hooverphonic.Natura nu greseste niciodata in masura in care ar putea-o face omul.Asa ca ,aminteste-ti de ce si uita!.Eu ma intorc la vise,la maculatura si patefon... la mirosul de opium."
"Si eu?"
">Fay ce que voudras .Sans anchorage.<"

21 decembrie 2008

In a state :



Keep on trying.
You're driving me
away.

Adieu...


Asa arata acum .O camera mincionoasa si fara utilitate .Nu vorbea ,nu clipea,era abiotica.Pe pereti se puteau citi franturi dintr-un roman ce abunda in intamplari si imagini genuine.Ii lipsea ,insa, zambetul din zilele de primavara,mirosul de migdale si ciocolata alba.Parchetului ii lipsea luciul dat de clipitul ochilor de culoarea alunei,oglinzii ii lipseau chipurile din diminetile pline de asperitate ,dar calde.O camera ramasa fara contracturi,fara aer,fara cuvinte.Incompleta ...ca un Dali fara mustata ,o Marilyn Monroe fara alunita,un Chopin fara pian.
Era ,in schimb,plina de "fara".
De pe pat,ea privea camera care i se parea acum abjecta,deloc rafinata.Avea fata pictata de o amaraciune sesizabila-desi,de data asta nu bause din lichiorul de cirese amare si nici liqueur de Amarula - si-n privirea discreta si-n gandurile ce-i atararnau deasupra capului ca un lampadar vechi.Astepta rabdatoare si,in ciuda tuturor stradaniilor,nu putuse schimba sau ameliora nimic din nimic.Nu era decat neputinta cea care o orbea.Malgre durerea,se hotara :va rupe ea crusta de banalitate evidenta.
Avea nevoie de un ragaz in care sa-si poata puna in ordine succesiunea de scene ,varietatea tonalitatilor ce-i jucau in minte.




Inutil.Era timpul sa faca (alt)ceva.




Nu voia sa le care.Ii ajungea povara de pe umeri,povara in care era absorbita toata durerea.Ii era suficienta valiza de confuzii. Nu mai lua nici ghetele cu toc.Nu voia sa se mai impiedice nici de ciulini ,nici de presuri,nici de angoase.Voia sa simta pamantul si zapada laptoasa,cu degetele.Pleca desculta.







In urma lasa portocala.Sa readuca ea mirosul iernii din suflet.Sa vorbeasca ea in numele ei,sa vorbeasca din pori si sa zambeasca din coji.In camera ,umbra micoscopica de afectiune si suspinul rece se auzeau inca slab ,ca un ecou.Isi lua palaria si fara nicio silaba,cobori scarile .



Adieu...

18 decembrie 2008

One feeds the fire.One burns desire.




And birds were singing
to calm us
down.

Quack!







Uneori,oamenii uita sa comunice,este mai facil sa macane.Insira cuvinte pe portativ,cum intinde tanti Magda cioarapii pe sfoara de rufe.Ciorapii din tinerete,cei cu model plasa, pe care-i purta la sindrofii,serate si baluri sofisticate,flamboaiante.Uzeza cuvinte,le apara cum isi apara entomologii insectele:cu patima.Se straduiesc sa inchege o atmosfera de reverie,idilica,a unor timpuri dintr-o epoca,si se astepta sa le reuseasca.Nu sunt imbinate armonios,nu suna a cantec,ci a huruit!Numai de s'ar asculta...
Uneori,se uita ca ,uneori ,trebuie lasate la dospit,trebuie ingrijite,adulmecate,ca sa prinda viata,altfel,sunt doar cuvinte menite sa imbrace ,dar care te lasa gol si trist,ca un detinut.
Alteori,chiar nu e loc cuvinte.Dar,cand alteori nu e nevoie de cuvinte,uneori, oamenii le folosesc.
Cand nu e loc de paroxism,de zajj,lalele,de trabuc sau parfum de mac,ci de un singur punct,un punct care sa puna capat unei mascarade ,oamenii folosesc puncte puncte.
Pentru ca uneori,un banal punct (de vedere,de observare,de orizont,de frontiera,nu conteaza)poate insemna un val cazut,un nou orizont.
Pentru unii.
Uneori.

13 decembrie 2008

Mauvais oeil.




Elle vous a sauvé des tentacules de la mort, pas de vous-même.

Synthetic .







Durerile endemice din regiunea fiintei tale,acelea ce staruie si sunt intense,te consolideaza.Pana a simti durerea,nu ai pasit,nu ai privit,nu te-ai bucurat,nu ai muscat ,nu ai rupt,nu ai tipat.Credeai ca le faci,dar ,de fapt, erau simple stereotipii,incercari pentru scena ampla ce urma sa vina.
Nu,nu ai fost,doar ai existat.
Apoi ,apare fisura prin care se pierde ori tot,ori ceea ce e mai important.Tot ce urmeaza ,are sa poarte numele de Viata!Viata ce te provoaca in lupta pentru a recupera ce ti-a fost luat.
Dorinta de a vindeca,de a reintregi,de a da din aripi , de a atinge stari hieratice: simtire ,traire.Atarnarile,pendularea,izbirea de zid,ridicarea...sunt motorul ce pune in functiune intreaga mecanica a firii.Fara taieturi,rupturi,fisuri ,reparari,nu te-ai dezmetici,nu ai savura frumusetea enigmaticului,ai trai perpetuu ermetizat.


Traiesti cu adevarat numai dupa ce vei fi fost infrant.

11 decembrie 2008

Do you?

Je ne veux pas.





Ma bucura chinul nevorbit,nerecunoscut,nedestainuit,ne ne ne.Ma face sa fiu acut constienta.Nu,imi place sa visez,imi iubesc si cosmarurile,dar cel mai mult ma indigna ploaia.Nu,iubesc si ploaia,dar asta e alta poveste,pe care nu am timp sa o depanez hic et nunc.Ce ma nemultumeste este ca ploua in casa si se uda tapetul.Tin la invelisul fin pe care l-am lipit cu greu,invelis ce acum prezinta urme de mucegai.Stii ca fiecare casa are un acoperis,o mansarda,doua,chiar si tigla menite sa protejeze interiorul.Aici nu mai e acoperis.Chiar daca nu ploua , ma intreb totusi... cand se va opri?

Iar daca dorinta din testuturi face vocalize ,spune-i ca simfonia a incetat demult,pregatirile sunt tardive
.


"Nu renunta,nu e in van."
"Nu renunt.Prefer,insa,sa ma privez pentru moment."

7 decembrie 2008

C'est magnifique !




Spasmatic .Grav.Exsudant.Eclectic.
Necrosetat pentru orisice suflet,ca si stihira.O pierdere a constintei in cumulul de trepidatii si percutii.Inima cedeaza- ptoza.Aerul devine greu,doare.Testare a capacitatii de indurare a morbidului si rafinamentului acustic.O raritate de un dinamism trivial.Ritm curat,de aceea ,inainte de a lasa amplitudinea sa-ti inunde firea,inainte de a-l asculta ,trebuie sa te dezbraci de orice gand si material, sa te descalti de vorbe si exterior,sa-ti iei pipa si sa taci.Cand podeaua trepideaza ,te lasi in mainile lui ca o Penelopa novice in ale extaticului, simuland ca nu ai mai ascultat,ca nu ai mai simtit... pana la el.Apoi,ai sa realizezi ca este intocmai...intrucat lumea e un fenomen psihologic unde inchipuirea devine realitate.

Tom Waits.

Marie malade or Marmelade?

MARIA STUART,regina a Frantei si a Scotiei(1542-1567),a purtat cu prilejul casatoriei sale cu regele Frantei,Francisc al II-lea, cea dintai rochie de mireasa,de culoare alba ,impodobita cu dantele fine si pretioase.


Controversata sau versata,amorala sau imorala,o femeie a carei personalitate sigur nu ar fi putut inflori in monotonie,acuzata de complot in cazul mortii sotului ei- pentru a-si savura in tihna idila cu amantul sau-,contele de Bothwell,asa-zisul ' rapitor si violator ' al acesteia, viata Mariei a fost una nu numai augmentata cu picanterii, cat si foarte misterioasa.Inventiva,ticaloasa,ticluindu-si planuri si scheme de actiune perverse,este crezut a-si fi inscenat propriul viol,fapt ce a dat nastere legendelelor conform carora ar fi suferit un avort spontan sau nu...pentru a nu-si periclita imaginea.
Animozitatea dintre aceasta si verisoara sa,Elizabeta I,se datora faptului ca Maria Stuart era o femeia exacerbat de puternica ce facea dovada unei frumoaseti magnetice,irezistibile.Emanand un aer periculos si de temut pentru verisoara ei care o considera o adevarata megera,a sfarsit prin a fi intemnitata de Elisabeta I ,in castelul Tutbury.

'Femeia este o macare pentru zei,dar gatita de demoni.'(Lebada de pe lacul Avon.)

Imposibil de atins din nou.Imposibil de anihilat.


"Urasc minciunile,vietile duble,nesinceritatea continua,schimbarile ,tranzitia,inselatoriile.Vreau plenitudine!Am nevoie de absolutism.Urasc aceasta plutire intelectuala la suprafata vietii,aceasta balansare,intretinere a mai multor vieti si iubiri,acesta traire la trei sau patru niveluri.
Nu-mi place sa alerg la suprafata,eu sunt insetata dupa adancimi.Sunt depaysee in viata extrovertita-imi pierd sufletul,visurile...vreau sa traiesc au fond de choses,toujours au fond."


[ Anais Nin nu din jurnalele ei ,ci din sufletul Emmei.]

6 decembrie 2008

How come Osiris allowed such backbites?




"Doctor S.Balabanova,unul dintre toxicologii de elita ai lumii,a testat una dintre mumiile egiptene de la muzeul din Munchen pentru a descoperi reziduri de droguri...B. i-a examinat parul si testuturile,folosind aceleasi metode ca si expertii criminalisti.Primind rezultatele,a ramas stupefiata.In tesuturile mumiei s-au gasit reziduri de nicotina si de cocaina.Stiinta moderna neaga posibilitatea unui asemenea rezultat.Tutun si cocaina sunt droguri moderne...Cu siguranta,istoricii nu pot concepe ca acest drog a ajuns in Europa inainte ca Americile sa fie descoperite de Columb.B. a trimis probe de tesut la 3 lab.independente care sa le analizeze.Era convinsa ca rezultatele vor infirma descoperirile.Din contra.In testurile mumiei s-au descoperit urme de cocaina si de nicotina. Sa fi fost implicata lumea antica in traficul transatlantic de droguri?"
(Discovery World Channel)

Egiptul a fost grav perturbat dupa Razboiul Civil de la sfarsitul sec.VI , cei ce luptau aveau nevoie de stimulente puternice pentru a putea indura ravagiile sau pentru vindecare -scop medical si psihologic,ajutand la urcarea pe o treapta mai inalta a constientului ; mescalina era folosita de bastinasii din S-V SUA, DMT-ul existent de cand omenirea...prin urmare , asteptam ca respectivul mortul sa se fi nascut a doua oara,sa ne bantuie realitatea,cotidianul cu marsaviile lumii antice.Atunci da, eveniment!

Oblivion.


Domnisoara Emma te vede inversunat.Paseste in camera...iti pulseaza venele, rabzi si te dizolvi,dar totul se petrece cu draperiile trase.Chiar o amuza felul ludic in care-ti lucesc ochii la fiecare intrevedere.Cel mai mult ii place cand te-ntreaba:' Cat e ora?'. Raspunsul cade greu..."Nu l-am mai potrivit.Cine sunt eu sa cer socoteala timpului?Il las...se scurge reversibil"...

De cele mai multe ori,taram dupa noi lucruri,obiecte ,oameni chiar daca
nefunctionale,
neajutatoare,insignifiante...chiar daca nu ne mai umplu rezervoarele mintii,sufletului...dar dorinta de a le simti prezenta,de a le simti respiratia excede infailibil dorinta de a le arunca,de a ne descotorosi de ele,de a le distruge.
Cele mai nobile flori isi au casa'n mlastini...balegarul,putreziciunile ,ajuta la cresterea armonioasa a florii, o ajuta sa infloreasca in toata finetea ei.

Multumesc.

Ce qu'est que vous cherche?




Eva traia in tara lui Adam si se culca cu mine.Era o mica perversa,de felul ei,o aventuriera.
Avea,in acelasi timp,nevoie de stabilitate si necunoscut
Eu nu puteam sa-i ofer stabilitate.
Din nou ma facem ,in fiecare zi,in rautatea mea pustie.
Si lucrurile au ramas asa chiar si acum,
cand inca mai tanjesc dupa o salvare .
Chiar daca salvarea mi-am gasit-o dintotdeauna,
Am nevoie de Eva,am nevoie de cantece de leagan,am nevoie de rautate,am nevoie de bunatate ,am nevoie de o tarfa,am nevoie de un suflet din care sa mi sorb o alta
Pustietate.
Am nevoie...
Am...
[Stefan Peca.-jurnalul calatorului in rosu-fragment-]

4 decembrie 2008

A la longue...






...e totusi devreme,zici?
ai inceput sa simti si tu vremea,norii,fumul?
Nu,e prea tarziu.
Te rog, nu mai zambi.Nu mai!
Fiecare zambet ascunde o lume noua,
un gand nerostit,o vrere tocita.
Zambetul e un refugiu.Mai stii?
Cand nu -ti ajunge simtirea.
Si te scufunzi in placere amorfa.
tot un refugiu- pornirea
Dar marea de trairi avea sa-ti sece.
Singurul val ramanas fidel,
va prefera si el
Marea Moarta
care,va disparea si ea
Curand.


Spun corabierii ca in Marea Moarta
Vaduva-i de viata apa,din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poarta.
Si pe Marea Moarta nu vasleste nime.
[Goga]