Un couloir esoterique.

nu cred ca voi mai poposi mult timp pentru ca nu-mi plac locurile aglomerate.vreau aerul meu,altii il vor pe al meu si uite unde era marul discordiei.prin urmare,nu e locul meu aici -ma simt trasa pe sfoara asa ca trag si eu draperia si parasesc scena.niciodata nu mi-am permis sa platesc actori sa-mi joace viata.adica,nu-mi permit niciodata sa fiu ieftina.
altii,sarmani bogati,isi permit.treaba lor.
inainte imi placeau locurile suprapopulate pentru ca-mi dadeau senzatia de companie,inima batea la unison cu a altor mii de inimi.cearsaful alb si masinile in goana,racoarea unor seri si mirosul de lavanda,imi tineau prizoniere simturile.apoi,un iz de rumegus putred a aparut parca din ceasca de ceai a lui Alice.iar acum ,lumile astea pline de oameni goi si goale,cuprinse de morbul lui Pott,cocarjite ca o baba a lui martie,imi repugna.o lume de baloane ce dau din gene si murmura.Dar,un pic de liniste,va rog!Cu ce v-am deranjat eu?
nu sunt pretentioasa,nici capricioasa-in privinta asta-doar "placuta si dureroasa". asa ca,o lume imi ajunge.am crosetat-o singura la masina de cusut Vigorelli,in mult timp,dar sunt mandra-se muleaza vietii mele ca manusile de catifea pe mainile lui Audrey Hepburn.in lumea asta bat mai multe inimi decat bat la Paris.mie-mi ajunge.
si vocea de pe fundalul lumii ...Bessie Smith, zajjista preferata, apare in noptile fara ore,nopti de zahar pudra ,pigmentate cu zambete si empatie...nopti de contradictii ..sau confirmari ambigue.
nu importa decat ca timpul,camarad vechi,m-a-nvatat ca nimic nu e sigur vreodata.
"totul" nu e sigur,noi il facem sa para un "tot" durabil,in traducere e un "tot"efemer,imbracat la patru ace,in haine de "nimic".nici macar "nimicul "nu e sigur.
nimic sau tot...vreodata.

Pseudo.

In timp angoasant,unele lucruri ce par normale ti se par de-a dreptul delicii.
Muzeul de Arta vazut acum cu ochi mari,cu emotie traita la intensitatea la care fierbe apa.
e frumos.. sa admiri oglinzile imense care reflecta variile fatete ale unei singure persoane,catifeaua,tapiteria,statuetele albe,fine si imobile,scaunele manufacturate acum sute de ani,praful de pe covorul rosu ... sa flirtezi cu domnul din tablou sau sa-i zambesti gales doamnei ce admira o natura statica.
Sa-l reciti pe cel ce l-ai asculta incontinuu,cantandu-ti versuri din chitara,emotia din momentul cand schimbi doua cuvinte cu el si-ti impartaseaste alte doua ganduri.
O muzica ce vorbeste in locul cuvintelor si umple golurile lasate de cratere.
Sa te bucuri ca-mparti orice cu cineva drag sau cu cineva strain.
"francmasoneria tigarii-ai un foc?"
Sa mergi prin frig,sa-ti fie taiate genele si urechile cu fierastraul gerului,dar sa ti se topeasca degetele si parul.
Sunt chiar placute unele reintalniri-cu partile din tine,din altii,din resturile lui februarie,cu ce se intampla dincolo de perdeau din in...
schimbul de roluri si metamorfozarea bizara.
imoralitatea unor gesturi.



"fiecare dintre noi e un instrument muzical si fiecare suflet are sunetul lui."(H.P.B)

unele sunete sunt mute dar, >>tacerea e cel mai aprig strigat<<.

Du the,voulez-vous?

"Ma -ntrebi ce fac?Ce-ai vrea sa fac ,mai mult decat s-astept, sa tac?"
Ce-as vrea ?
sa hranesc o lebada si sa-mi cante Amalia Rodrigues un fado pana adorm un somn.
sa beau vin si sa mananc o viata fara glucide.
sa merg la un concert Steve Vai sau Andre Rieu.
sa dansez zajj pana cad din picioare si sa fumez trabuc din acela,cu iz specific.
sa umblu din nou desculta pe strada si sa fac baloane din vise,dar sa nu se sparga.
sa ma pierd in multime,sa vad oamenii,nu personajele care le joaca viata.
sa ma urc in avion cu Ingrid si sa decolez pe aeroportul din Rouen,apoi sa vizitez un prieten vechi.Un Paris mare,un Paris mic,o camera cu pereti moi si albi,Gavrosche.
sa zambesc.
ar fi ceva sa-mi doresc unele lucruri pe care deja le posed.
o sa reflectez .
Ma incearca o dorinta,o las intr-o coaja de de nuca.
as vrea doar sa mai cred.

fericirea e un soare cu dinti.aici e innorat,maine ninge iar.


P.S.:"caminul meu nu este in aceasta lume si nici in cea viitoare."


[Jan Morks- you don't know how much you can suffer]

"What if tomorrow ends today?"

-Uita-te si tu...orasul asta prafuit,manjit cu cenusa ca fariseii,cu luminile ce-l ard incet... fumega praf de vara si ne devoreaza ca si cum am fi un pumn de furnici-legionar.Dar,nemaisuportand durerile si intepaturile,de la o vreme,nici orasul nu ne mai inghite.Niste nomazi...
-Tu mai crezi?
-In ce?
-In ploaia asta care cade peste noi.
-O simt,e dintre cele mai mincinoase pe care le-am gustat vreodata,de-aia nici n-o cred.
-De ce zici tu, asa?
-Pentru ca eu nu cred ca atunci cand ploua,cerul plange.Asta e o nascocire a omenilor tristi si ursuzi,a poetilor si femeilor frumoase ce n-au consolare.Eu cred ca el se amuza copios cand ne vede fugind si ratacind exact ca furnicile de care-ti ziceam,incat ii dau lacrimile.
-Acum de ce stai acolo?
-Pentru ca vreau sa ploua in mine,sa prind radacini si sa nu mai poata trage nimeni din pamant,sa nu ma poate atinge nimic,indiferent de anotimp.Fata-casta...n.
-Daca as putea s-am aproape toti oamenii pe care i-am dezamagit,intr-un loc uitat de ochi, intr-o incapere mica,fara acoperis si sa fac ceva sa pot obtine clementa lor,ar fi prea usor,nu?
-Da,ba mai mult,unii sunt claustrofobi,stii bine.Nu ar intra in spatii inchise,asta daca nu prefera autoflagelarea.
(...)
-Asta a fost cea mai amara cafea pe care am baut-o vreodata...
-E din mainile mele si e ultima.

Orasul asta prafuit... ne-a extirpat din el,apoi a expirat.
Amin.

"Toate ranesc,ultima ucide."

AZI:Mi s-au topit urechile ca branza Fondue si tu ai pretentia sa te ascult linistita.Ilar.Nu vreau sa impart nicio idee,niciun curcubeu,nicio tigara,azi sunt egoista ca Avarul lui Moliere.

ATUNCI:Un cer sufocant se napusteste fara motiv asupra unei siluete astmatice care era insotita de un tub de oxigen si se afla in cautare de plamani reconditionati.Ma dureau gloantele,sunetele penetrante,desi stiam ca eu incarcasem arma dar ,recunosc,nu credeam sa treaca de peretii atriilor.
"I must have died a thousand times/The next day I was still alive."

UNEORI:Se intampla sa zbori prea sus si sa ignori faptul ca orice placerea in exces perforeaza,asa ca,exact ca lui Icar,ti se topesc aripile.Sau le reteaza cineva,cu foarfecele lui Atropos,la putin timp dupa ce ti-au fost predate lectiile primordiale din manualul de zbor.Poate chiar a fost mana celor trei Moire care au in grija destinele oamenilor ...sau poate nu.

ADESEA:Realitatea se hotaraste sa ne umileasca,nu face din asta o tragedie, lasa-i pe Hamlet si Ophelia ,se descurca impresionant!Altfel,risti sa accezi la titlul de- noul clopotar Quasimodo-cocosat...de lipsa.Ar fi pacat! El a aflat asa tarziu ca la mignone Esmeralda...

...infantil de trist , chiar comic pe alocuri.

Temperatura la care arde libertatea(cartea).

Vorbind despre subversibilitate ...cum ar fi sa nu ai voie sa ai o biblioteca ticsita de carti,iar incercand sa fraudezi "legea" impusa de-un sistem ce da dovada de o ubicuitate fantastica,sistem ce te vrea implinit si multumit,un soi de" dictatura democratica",(fara nicio umbra de pleonasm ilogic)ai sfarsi pe rug ca ereticii ,ori intemnitat ca un talhar becisnic?Si asta sa se intample intr-o tara democratica,"sanatoasa",ce guverneaza o metropola prodigioasa...sau chiar una mai putin avangardista.Cum?Ai crede ca ori e o imagine futurista ,plasmuirea unei minti bolnavicioase,ori una anacronica a unei societati de mult uitata,dar din ale carei resturi te infrupti AZI cu mare pofta.

Lacomie si avaritie .Stupefiante si vieti pe banda desenata.Indoctrinare si coborare in slalom ,evitand adevaratele momente inaltatoare.Trairea timpului in ordinul secundelor si nu al anotimpurilor.Maimutareli si superficialitate.Viata de plastic ,in amabalaj ultrasclipitor,bombastic,supercalifragilistic!Indopare cu reziduri,traire din rebuturi,toate in numele"fericirii zilei de azi."Uitarea semnificatiei unui cuvant precum:"poezie","prietenie","dreptate","razboi" si o perspectiva dezgustatoare asupra termenului "fericire".O societate dominata de frica,in care oamenii nu vor incerca niciodata sa iasa din tiparul propus de cei ce o monopolizeaza pentru a nu fi exclusi ori eliminati ca niste "cultivatori de vise interzise de lege". Nicio miscare in stup pana la ordinele reginei-mama,respectarea cu sfintenie a canoanelor.
Daca ceva ti se pare straniu ori de neconceput,ideea iti va fi abolita pe loc,daca nu poti ingera ceva ce ti se da,ti se va injecta in vene o substanta(nu ambra,oricum)ce te va face sa privesti lumea prin ochii celor ce ti-au facut-o.Hazard.
Asta pentru binele umanitatii,pentru egalitate intre pareri,pentru distrugerea concurentelor,a ranchiunei dintre ipochimeni,pentru o lume pacifista si ordinar de multumita!"Trebuie sa fim cu totii la fel.Nu se naste fiecare liber si egal,asa cum scrie Constitutia,ci devenim liberi(...)cine stie ce poate sa puna la cale un om cult?"
Monopolul mass-mediei ce tampeste creierul unei societati avide de junk si-l lasa putred si gol,ca boul Apis fara pata in frunte.
Societatea in care "mancatorii"de carti apar aievea,izolati de marea masa,autoproclamandu-se ca oameni :"pe dinafara vagabonzi,pe dinautru biblioteci",care stimeaza cunoasterea si-si au tatuate randurile cartilor in minte si suflet,ca nimeni sa nu le poata arda;in tara unde pompierii au cu totul alt rol decat acela de a stinge focul,platiti fiind sa-l atate,sa lase in urma scrumul literar-intreaga literatura fiind considerata a nu aduce niciun aport benefic ori pozitiv asupra oamenilor,ci doar a-i face constienti de propriile nefericiri si frustrari-drept care,sfarseste "prajita".Din aceeasi categorie face parte si Montag,pana la un punct-punctul de rascruce al vietii lui.Acesta se izbeste de zidurile realitatii,dar cu ajutor si determinare reuseste sa nu se inece in valurile unei banale si triviale existente, aruncandu-i-se la timp colacul de salvare-credinta.

Povestile tragice ale unor duhuri care-si bantuie umila existenta si o lasa sa li se scurga printre degete, nereusind astfel s-o mai si traiasca.

Daca locuirea intr-un borcan inchis ermetic,pe care-l mai deschide cineva din cand in cand sa verifice daca nu s-a stricat compozitia,inseamna a trai in fericire,bucura-te ca poti sa-ti iei oricand dreptul de a fi nefericit.
La unii in suflet va ramane,oricum,la fel de pustiu ca in desertul Sahara si tot atata seceta.

[Cu multumirile de rigoare persoanei ce mi-a recomandat-o si a facut posibila devorarea ei.]

Words got names I don't remember.

Mi-a spus"Intra",am apasat clanta cabinetului si am salutat respectos ,dar dardaind.Nu ma pot controla sa nu dardai si am impresia ca uneori despart cuvintele in silabe, cu teama, cuvinte gelationoase,de marmelada.
"Aseaza-te pe pat si da-ti jos bluza".Am procedat intocmai.
"Te macina ceva ,semeni cu boabele de cafea."
"Da,o rasnita de ganduri.Incerc sa ma autoeduc."
"Stiu ce-ti trebuie.Scrie-i:un lighean de apa pe zi-poti folosi si o galeata,dar sa fie hidratare.Poti sa pui palnia in gura si sa iesi in ploaie,sa lasi sa curga fluvii de apa,ceaiuri,litri de lichide.Ai nevoie de un ulei de grepfrut sau de masline verzi si o crema vascoasa,fara miros.Toata viata o sa depinzi de tubulete si cutii de crema,unturi de corp.Esti palida,ti-e rau?"
"Nu,vedeti ca nu ma aseman cu boabele de cafea,eu sunt mai mereu alba,cand nu rosesc.Va ascultam.N-as fi vrut sa depind niciodata de ceva dar,nevoia te modeleaza."
"Pielea dumneavostra a aclamat aceasta necesitate de ingrijire,atentie ce trebuie satisafacuta.Serios,aveti grija,e o legatura intre om,activitate si piele,iar dvs. aveti o piele hipersensibila."

" medicul si-a dat seama...dar nu toata lumea e doctor."imi zic in gand.Multumesc si ma retrag cum am intrat.


"Put all your fears back in the shade.
Don't become a ghost with no colour.
'cause you are the best paint life ever made".

Frozen eyelashes in her cherry pie.

se intampla acum ...doi..opt timpi.
In spatele blocului patat de culori indescriptibile ,figurinele epileptice si anorexice isi cauta suflul in ceata.Buturuga era la locul ei,nicio cataclisma ,niciun hazard nu o mangaiase.Brusc,am observat ca disparuse una din cele doua pietre...ma mira pentru ca nu stiu cine ,ce ar face cu o piatra ce zaboveste pe un trunchi de copac cu sute de inele de chihlimbar?La scurt timp disparuse si a doua.Se saturasera ,pesemne.
Aporii la tot pasul.
Povestile nu se termina,sunt retezate de fierastraul mandriilor si al capriciilor obosite,al mofturilor grotesti.
Lucrurile imobile nu prind puteri si dispar ,ele sunt ori furate,ori deplasate de curenti Providentiali.
Cuvertura incepe sa se fosneasca singura,e lucru clar,i-au disparut 3 dungi verticale,le cauta infrigurata.Pernei i-a disparut un mac si biscuitului,crema.Maine ma duc sa-mi cumpar floarea de mac,poate dau maci de pus pe perne ,separat.Eu nu pot sa dorm daca nu sunt toti macii la locul lor,tradarea se plateste cu pretul clipelor nedormite si al chinului...si pentru ce?pentru o floare de mac?eu, "NU". Opt ,"da". Am vrut sa zic ceva de "mereu"-cuvantul ce-ar trebui inlaturat din vorbire,gand atunci cand nu-i intelegi semnificatia-alaturi de :"trebuie" si"intotdeauna".
Mereu dispar lucruri din regiunile cosmosului uman.Unele nu se mai intorc,pentru ca "intotdeauna" s-a pierdut in Triunghiul Bermudelor si"trebuie" e gretos si fetid... ar trebui sa stie ca NU primesc ordine.
Daca te uiti in jur,nimic nu e la locul lui in haosul asta organizat.

Liniste? "linistea e numai pentru biblioteci",nu pentru camerele cu perne fara maci,carora le cad frunzele stravezii si zgarie cearsaful .
E ceva rutinier azi,
se mai intampla.

Du courage!

"Femela rade rar,dar cand rade ,e un ras vulcanic.Cand rade,masculul ar face bine sa o stearga in pivnita ciclonului.Nimic nu rezista sub acest chicot,nici macar betonul armat.Femela,cand i se starneste ilaritatea,e mai tare ca hiena,ca sacalul sau ca risul.Inseamna ca daca vine napasta,EA o precede,cu clesti uriasi,ascutiti,care or sa te jupoaie de viu".

De-acum incolo nu vor exista decat momente de adevar brut,frust,nerafinat.
Atat.