26 aprilie 2009

Apoplexie.


Uitasem care era adancimea la care ma puteam scufunda si unde puteam simti valurile ludice,uitasem plaja,scoica cu miros de cirese.De fapt,adancimea orelor devenea insondabila.Am realizat,insa,ca nu am nevoie sa captez decat o mica parte de nisip in carapacea scoicii pentru a sti ca acolo am inghitit toata marea...nu uzez de jocurile seductiei,simt ca o posed in intregime,chiar daca am doar o miime din teritoriul ei.E a mea.Nu am nutrit niciodata setea de arme auxiliare arsenalului propriu pentru a castiga,am mizat intotdeauna pe cine sunt,imi sunt cea mai eficace arma.Am avut nevoie sa stiu cand e momentul propice sa le descarc.
Nu intotdeauna merita sa te pui la bataie ,nu toate evenimentele sunt demne de tine,mereu trebuie sa treci prin sita selectivitatii.Insa,nu m-am putut opri niciodata la o asa-zisa limita,pentru ca eu stabilesc unde e vama ,nu am lasat sa-mi fie stramtate granitele,nu am imbracat vreodata un corset anost,m-ar fi costat hipertrofierea.Exult acum cand reusesc sa respir la adancimile marii puturoase ce ma ineca odinioara.
Nu m-am temut de nimic niciodata,propria-mi constiinta a fost singura mea autoritate.

15 aprilie 2009

Beatitudine.


E doar intensitatea cu care traiesti,puterea pe care unele lucruri ti-o insufla,maniera in care interiorul trepideaza exteriorului.Cum omul isi foloseste tot creierul,asa poate sa-si "grabeasca"si ritmul sufletului,folosindu-si toata inima.Asta intrucat unele lucruri nu suporta amanare,iar altele nu functioneaza cu jumatati de masura.
Doar ce am dat jos orele din ghips si mi-a si amortit vremea.As vrea atat de mult sa-mi paralizez prezentul...
Nu,nimic nu se lasa pe maine,nici fericirea.

9 aprilie 2009

Trapped in euphoria .


Nu se desluseau,nu se vorbeau.Se bajbaiau mai mereu,neatingandu-si niciun fir de par.
Se vorbeau,se bajbaiau atingandu-si unghia dar,nu dadeau importanta.
Se simteau,nu se atingeau,roteau cheitele pe rand,treceau strada,treceau masinile dar,timpul era la cros cu gandul.Victoria a posedat-o gandul.
Dadeau paginile,se rasfoiau,inchideau orice manuscris,plecau.
Se citeau ,se rumegau,isi vedeau de drum,pe trotuare diferite.
Erau vecini asa ca, fiecare deschidea ferestrele,silabele de-abia se intelegeau intre ele.Trecea lumea printre ei,desfaceau mainile-umbrela si-si trimiteau energiile.
Sa fie doua valuri de aer,un amalgam de curenti?
Asta nu are nicio menire,nu te uita in jos dupa elucidari,sunt atatea pe care nu le pot deslusi nici macar eu,nu pentru ca nu stiu unde sa le caut,ci pentru ca au incetat sa mai existe.O mare parte din asta face parte din epoca autopunitiva a unora.

Macar am dat sah-mat timpului.Ovatii!

6 aprilie 2009

Ecoul din Padek .


Padek penduland confortabil in leaganul placerii si porumbelul voiajor trimis celeilate s-o anunte ca se poate descurca si fara menaj,extenunat surmenajul de a fi doua.Florile de orhidee pe care le sfasia cu dintii in timp ce trotuarul se voia umplut de valuri de ironii.Momentele frapante dinHenry & June ,senzualismul pretios al filmelor:unul vizionat,celalat regizat in 4 acte.Buchetele de flori si serile cu piese de teatru,dar deloc teatrale .Stiu motivul pentru care n-am mai pasit in teatru de o buna perioada...cred ca imi ajunge stagiunea curenta;diurna,nocturna.
Cercetarea si bucuria apocaliptica ce este convocata in ziua de duminica,mereu dupa slujba.Totul imapchetat in coincidente pedante,sub forma unor ofrande mutuale,chiar si capturarea dementa .Pacat ca nu sunt fum de tigara,as pluti perpetuu in aer,contaminandu-l,contaminandu-te.

"I was thrown out of college for cheating on the metaphysics exam;I looked into the soul of the boy sitting next to me."

1 aprilie 2009

De multe ori,firesc.





As fi vrut sa strang de gatlej albina,sa vad raurile de venin zburdand din ea,precum fluturii ce-ti perforeaza stomacul...dar,acum m-am abtinut-fiecare lucru trebuie sa -si urmeze busola numita:"firescul".Firesc,stiu ca vrei sa pictezi,dar muza ti-e oblogita de la atatea intepaturi si,oricum,nu ai picta pentru placerea culorilor,cat pentru placerea inlaturarii culorilor intiale si adaugirii altora.
Apoi adoratul instrument care aducea omagiul starilor hieratice... la inceput ti se parea asa melodioasa aria!Ti-a scrijelit timpanele nu numai o data si ti-a amestecat culorile atat de bizar ,incat ai inceput sa -ti distrugi lucrarile,ca Rembrandt.Te obisnuiesti mai greu,in ani,o sa devina ca opiul...era un semn la inceput,ce prevenea asta,nu l-ai citit,firesc.Apoi acel curent care misca lucrurile,iar eu aici asteptand vantul,taifunul.Stiu,"asteptarea este anticamera deziluziilor",dar rafalele de vant,dupa hasoul pe care-l lasa,indruma lucrurile sa-si reia "firescul",sa se sedimenteze.
Pana atunci,am sa tac,e legatura dintre limbaj si comunicare,cu cat vorbesti mai mult,cu atat spui mai putin.E o tacere pe care doar praful o intelege.L-am sters,firesc,n-am vrut sa las urme.
Spune-i cum vrei...