Atingerea unui echilibru era,mai mult ca sigur,utopia perfecta.A admite saracia din arhiva sufletului si a imparti nimic,nu e tocmai starea dezirabila,doar cea pusa pe divan.Cum nu era interesant scopul alergarii,ci tocmai alergarea asta fara noima...si ruperea matasurilor si tacerea intinsa ca o perdea,nimic din toate astea nu ar fi putut renaste.Nimic,nici plamanii rujati care expirau incetul cu incetul. Deslusirea nu mai fericeste.
Fiindca diminetile flamande bat la usa despletita de pudoare,capsunile si jazz-ul difuz scandalizeaza asternuturile.O memorie surprinsa cu garda jos si dansul se opreste,privirile sunt in ghips,nu exista loc unde sa te refugiezi de masacru.Niciodata.Nevindecabil moment,febril prin compozitia pusa in scena,proaspat prin severitatea excesiva fata de sine.Asta e un decor ultrakitsch,unul maculat in care te poti afunda in timp ce liftul urca si presimti pericolul iminent.Il ocolesc si accelerez ,desi nu e indicat,e atat de compresata vremea:ultima suta de metri insotita de izbirea sic.Cursa cu obstacole,dar imprevizibila,ceea ce incita. Si ce dimineata!Bonjour,mon souvenir...!
"The hair that breaks the camel's back,at last.Uneori povara e atat de grea,incat un fir de par in plus,expune animalul de a fi doborat la pamant(...)Pana acum am ezitat sa-ti fac o vizita(...)a face cuiva o vizita inseamna pentru mine o problema de constiinta(...)Cat dspre rest,voi continua sa ma tin in defensiva,in preintampinarea unui eventual atac.Efectele ciudate ale perspectivei ma intriga mai mult decat intrigile oamenilor." Sa dispui de acele sentimentele superioare ,sa cunosti indarjirea si pasiunea sfasietoare,asta e intraductibilul procedeu de a triumfa sau a te flagela. Estetica vietii in decor tragic.
O oarecare panica in circumferinta traiului ce se repede impetuos sa smulga cate-o petala din buchetul galben si rosu de asteptari frumos-mirositoare.Pe terasa in care permitea soarelui blajin sa o dezmiarda, midineta,asortata ca de obicei in culorile dorintei,rezemata in berjera crem,mesteca meticulos in mazagranul rece..."Azi imi va fi diferit". Soneria imperativa si macii ceruiti se ivira,parfumul inunda terasa.Vorbele prezumtioase,gandurile apocrife.Acel tet-a-tet in jurul gheridonului translucid,unde puteai trasa conturul clementei. Respirand placid certitudinea clipelor intangibile,firele cusute dezveleau un cerc imposibil de penetrat.Orele drepte,trasate cu rigla cand ii intindea ceaiul de portocale ...Nimic neschimbat,totul altfel.
"Ce cred unii ca au de castigat nepierzand niciodata nimic?"
Si apare retoricul:"de ce?" pentru ca este invocat.Probabil traia realul si nu visul de data asta,poate umbra gandului veridic o inspaimanta.Pace si cadenta.Intalnirile clandestine au aerul acela providential,persistent,care iarasi te trimite in reverie.Vreau realul,dar afara din real.
Nu a intarziat sa apara,nici sa te lase fara grai.
In conversatiile cu un >tu< mut,ce dialect folosesti? Ta-ce-rea.
Refuz sa reduc la cateva randuri iesirea din timp,ar insemna sa-i tradez chintesenta.Plecarea cu liftul si privirea scandinava.Nu mai platisem de multe luni chiria si,in defintiv,m-am decis sa parasesc oglinda timpului pentru o perioada,sa nu ma mai reflect in ore.Ma simteam ca Alice.Oricum,mirosul de cocos din camaruta e inca impregnat in asternuturile albe ,dezordonate,vanilia imi eroade fosele nazale iar muntii de ciocolata asezati la antipodul celor reali,ma invita sa-i gust.Accept.Tifloza cauzata de lumina laptoasa ce strabatea culoarele interioare si lasa in urma o tacere asurzitoare...un mod amnios de a trai-plutirea.Am plecat din circumferinta>timpului< cu trenul,desi nu stiam pe atunci ce inseamna asta,dar stiam ca toate au un rost.Toate.Toti. Strigatul final si patenta eliberare sacadata constituie tapetul noii mele camere.E impaienjenita cu lumanari...lumanari ce "ard la ambele capete simultan."
