Cigarettes and Coffee.

Otis Redding - Cigarettes and coffee

Anonima din scrisori.

O cunosteam pe domnisoara P.de ceva vreme,o perioada am avut inima stransa pana sa avansez in a o descoperi.Cel mai devastator este ca niciodata nu m-a privit cum as fi vrut eu,cel putin nu in primii ani de cand o cunosteam.Simteam nevoia de a propulsa o idee,un gand,un buchet de flori,o intrevedere la acea cafenea plina de fulgii de aprilie,dar nimic nu era indeajuns.Totul era reprezentat de o nemultumire.Trecand anii am vazut ca in sfera dorintelor ei se aflau aceleasi lucruri dar,teama chiar si de umbra ei,o indeparta de tot ce era lumesc...uman,natural,firesc.Prefera solitudinea unor locuri si oameni de granit ,facand slalom printre adevaratele momente care -i pictau acel zambet fad pe fata alba ca cearsaful fecioarelor.Descoperind trairea,bioticul,i-a revenit viata in gene si maini si cu aerul de vinovat trimis la carcera,ma tot vizita...ma intrebam pe atunci...chiar daca incercasem ani de zile sa-i deschid pleoapele,care din atata iubire una fata de cealalta,preferau imbratisarea,tinand astfel ochii inshisi...
cine e ea ,de fapt?

Gura strazii tace povestea.

secunda cand iti eliberezi umarul de povara cu care l-ai impresurat pe altul.secunda care iti hotraraste pasul urmator.
secundele in asteptare.curajul de a izbavi si a purcede iar.in privinta asta,nu-l am.
"asteptati o secunda"."intr-o secunda,aveti rabdare".nu mai aud nimic.covulsia.
-mergi,nu ne oprim aici,cred ca vad ceva si n-am curaj sa intorc privirea peste umar.
-si crezi ca daca fugi de lucruri,fuga echivaleaza cu dizolvarea lor?nu.
fara voie,doar intamplarea.e decorul ce discupla.
-si totusi,nu.nu mi s-a parut.pot distinge si evalua.chiar a fost.
-intoarce-te.Strigatul consecutiv.
-si daca nu se aude?
-tu erai...-

Volcano.

Don't hold yourself like that
You'll hurt your knees
I kissed your mouth and back
That's all I need
Don't build your world around
Volcanoes melt you down

And what I am to you
Is not real
And what I am to you
You do not need
And what I am to you
Is not what you mean to me
You give me miles and miles of mountains
And I ask for the sea.

Don't throw yourself like that
In front of me
I kissed your mouth your back
Is that all you need
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down
And what I am to you
Is not real
And what I am to you
You do not need
And what I am to you
Is not what you mean to me


You give me miles and miles of mountains
And I ask...

What I give to you
Is just what I'm going through
This is nothing new
No, no, just another phase of finding
what I really need
Is what makes me bleed
Like a new disease
But lord she's still too young to treat...

She's still too young...
You do not need me.

Damien Rice-Volcano

Pielea creponata.

Dornic de sunetu-i cald,acorda vioara parca de plastilina si o modeleaza dupa plac,asezand-o sub barbie.Faleza nu fusese nicicand asa pustie,pescarusii ii erau dirijori.Lacrimi pe coarde .Il cere- ea-marea.Afundat dupa perle asculta ecoul scoicilor,valul coapselor ei il izbeste,il poarta aievea,il arunca in nisip si-l readuce ca odinioara pe tarm...nisipul il strange ,sunetele se amesteca,e aria din natura ce-l domoleste.Antonimia si gramezile de dorinte fara glas il imping iar in valurile capricioase,suflarea se inabuse.E atat viata in marea de scoici si nisip,dar se pierde..
Cum e sa-ti vezi visele intrand la apa?

Reverie psihedelica.

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.
Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.

Sa taci.

"Fireste,ceea ce ma intereseaza in primul rand nu este sa fiu mai bun ci sa fiu acceptat.Si nimeni nu accepta pe nimeni.M-a acceptat ea oare?Nu,e pe cat se poate de evident(...)Asa e cand ai un spirit nobil si-o inima josnica,scrii lucruri mari si faptuiesti lucruri meschine."

Obtuza cugetare.

Spionajul din crepuscul,panda abjecta de a surprinde cea mai fina ironie.Oriunde ,numai sa ma asez,sa fiu muza timpului,sa-mi dedic secundele paralizate,ceasornicului.Cedarea si insolita fisura,evident insotita de dramatism accentuat.Sprijin iti sunt alegerile :ceai sau cafea?promenada ori fotoliul din catifea cafe-au-lait...?Neinspirat moment de emitere a judecatilor voluptoase,plin de excesiv dubiu,prin urmare ...fara nicio urmare.
Cum mi s-au imbolnavit peretii,au inceput sa se urle,fugand dupa culoare...dar macar draperiile intunecate nu-mi mai sunt trase,ma pot bucura micile broboane de matase ale ploii fericite, ce mi tot bat in geam.Nu mai are acelasi gust,ci unul mai disperat.Nesiguranta lor ma duce cu gandul la vechile capricii de a lenevi maiestuos printre amestecurile de simfonii ,in mijlocul lecturii.
Si cand te gandesti ca primavara a fost doar preludiul.

"Nu exista nici infrangere,nici victorie.Nici "al meu", nici "al tau" ci,doar un moment al Istoriei."

Charles Aznavour-La Boheme