Dornic de sunetu-i cald,acorda vioara parca de plastilina si o modeleaza dupa plac,asezand-o sub barbie.Faleza nu fusese nicicand asa pustie,pescarusii ii erau dirijori.Lacrimi pe coarde .Il cere- ea-marea.Afundat dupa perle asculta ecoul scoicilor,valul coapselor ei il izbeste,il poarta aievea,il arunca in nisip si-l readuce ca odinioara pe tarm...nisipul il strange ,sunetele se amesteca,e aria din natura ce-l domoleste.Antonimia si gramezile de dorinte fara glas il imping iar in valurile capricioase,suflarea se inabuse.E atat viata in marea de scoici si nisip,dar se pierde..
Cum e sa-ti vezi visele intrand la apa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu