As fi vrut sa strang de gatlej albina,sa vad raurile de venin zburdand din ea,precum fluturii ce-ti perforeaza stomacul...dar,acum m-am abtinut-fiecare lucru trebuie sa -si urmeze busola numita:"firescul".Firesc,stiu ca vrei sa pictezi,dar muza ti-e oblogita de la atatea intepaturi si,oricum,nu ai picta pentru placerea culorilor,cat pentru placerea inlaturarii culorilor intiale si adaugirii altora.
Apoi adoratul instrument care aducea omagiul starilor hieratice... la inceput ti se parea asa melodioasa aria!Ti-a scrijelit timpanele nu numai o data si ti-a amestecat culorile atat de bizar ,incat ai inceput sa -ti distrugi lucrarile,ca Rembrandt.Te obisnuiesti mai greu,in ani,o sa devina ca opiul...era un semn la inceput,ce prevenea asta,nu l-ai citit,firesc.Apoi acel curent care misca lucrurile,iar eu aici asteptand vantul,taifunul.Stiu,"asteptarea este anticamera deziluziilor",dar rafalele de vant,dupa hasoul pe care-l lasa,indruma lucrurile sa-si reia "firescul",sa se sedimenteze.
Pana atunci,am sa tac,e legatura dintre limbaj si comunicare,cu cat vorbesti mai mult,cu atat spui mai putin.E o tacere pe care doar praful o intelege.L-am sters,firesc,n-am vrut sa las urme.
Spune-i cum vrei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu