Uitasem care era adancimea la care ma puteam scufunda si unde puteam simti valurile ludice,uitasem plaja,scoica cu miros de cirese.De fapt,adancimea orelor devenea insondabila.Am realizat,insa,ca nu am nevoie sa captez decat o mica parte de nisip in carapacea scoicii pentru a sti ca acolo am inghitit toata marea...nu uzez de jocurile seductiei,simt ca o posed in intregime,chiar daca am doar o miime din teritoriul ei.E a mea.Nu am nutrit niciodata setea de arme auxiliare arsenalului propriu pentru a castiga,am mizat intotdeauna pe cine sunt,imi sunt cea mai eficace arma.Am avut nevoie sa stiu cand e momentul propice sa le descarc.
Nu intotdeauna merita sa te pui la bataie ,nu toate evenimentele sunt demne de tine,mereu trebuie sa treci prin sita selectivitatii.Insa,nu m-am putut opri niciodata la o asa-zisa limita,pentru ca eu stabilesc unde e vama ,nu am lasat sa-mi fie stramtate granitele,nu am imbracat vreodata un corset anost,m-ar fi costat hipertrofierea.Exult acum cand reusesc sa respir la adancimile marii puturoase ce ma ineca odinioara.
Nu m-am temut de nimic niciodata,propria-mi constiinta a fost singura mea autoritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu