13 iunie 2009

Gura strazii tace povestea.





secunda cand iti eliberezi umarul de povara cu care l-ai impresurat pe altul.secunda care iti hotraraste pasul urmator.
secundele in asteptare.curajul de a izbavi si a purcede iar.in privinta asta,nu-l am.
"asteptati o secunda"."intr-o secunda,aveti rabdare".nu mai aud nimic.covulsia.
-mergi,nu ne oprim aici,cred ca vad ceva si n-am curaj sa intorc privirea peste umar.
-si crezi ca daca fugi de lucruri,fuga echivaleaza cu dizolvarea lor?nu.
fara voie,doar intamplarea.e decorul ce discupla.
-si totusi,nu.nu mi s-a parut.pot distinge si evalua.chiar a fost.
-intoarce-te.Strigatul consecutiv.
-si daca nu se aude?
-tu erai...-

2 comentarii:

Offshore spunea...

asa e, fugim de lucruri, dar fugim de ele, nu ele de noi. daca tot facem acest lucru, atunci nu o sa ne limpezim niciodata cu adevarat de poverile instaurate in timp. fuga de mine de sinele meu, fuga de tot ce ma inconjoara, ca sa pot sa ajung la minciuna ce ma doboara incet, incet spre un alt Eu. problema este ca la capatul celalalt este tot El, Ea.

Coeur Mecanique spunea...

Si in fuga asta ingani pe silabe,mecanizat,automatizat:"what I really need ...is what makes me bleed..."