Uneori,oamenii uita sa comunice,este mai facil sa macane.Insira cuvinte pe portativ,cum intinde tanti Magda cioarapii pe sfoara de rufe.Ciorapii din tinerete,cei cu model plasa, pe care-i purta la sindrofii,serate si baluri sofisticate,flamboaiante.Uzeza cuvinte,le apara cum isi apara entomologii insectele:cu patima.Se straduiesc sa inchege o atmosfera de reverie,idilica,a unor timpuri dintr-o epoca,si se astepta sa le reuseasca.Nu sunt imbinate armonios,nu suna a cantec,ci a huruit!Numai de s'ar asculta...
Uneori,se uita ca ,uneori ,trebuie lasate la dospit,trebuie ingrijite,adulmecate,ca sa prinda viata,altfel,sunt doar cuvinte menite sa imbrace ,dar care te lasa gol si trist,ca un detinut.
Alteori,chiar nu e loc cuvinte.Dar,cand alteori nu e nevoie de cuvinte,uneori, oamenii le folosesc.
Cand nu e loc de paroxism,de zajj,lalele,de trabuc sau parfum de mac,ci de un singur punct,un punct care sa puna capat unei mascarade ,oamenii folosesc puncte puncte.
Pentru ca uneori,un banal punct (de vedere,de observare,de orizont,de frontiera,nu conteaza)poate insemna un val cazut,un nou orizont.
Pentru unii.
Uneori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu