16 ianuarie 2009

Rasuna obsesiv...



Imi curg atatea intamplari prin vene...sunt prea veridice ca sa fie himere.Le si ma traiesc-sunt acolo ,in viscere- se ia la intrecere inauntrul meu, au un caracter beligerant,altele isi beau cafeaua in tihna si savureaza un choix a la creme. Nu,nu e doar un proces imaginativ,pe unele le provoc chiar eu,altele ma viziteaza pe nepregatite cand iau cina,altele se napustesc asupra mea si ma lasa fara grai.Cele mai viclene dorm pe perna laturalnica si ,noaptea,in putinele ore de somn,imi devoreaza sufletul-raman firimituri-...de aceea retractez de cele mai multe ori- pentru ca stiu:cateva grame de firimituri nu inseamna hrana pentru un alt suflet.Pe unele le scriu cu cerneala alba,altele imi par hieroglife si imi dau timp sa le traduc,pe altele le tac.Sunt unele pentru care nutresc afectiune,altele pe care le plang, sau detest.
Unele ma pierd,pe altele le pierd .
In cele mai multe,ma pierd .




Lake of Tears-to blossom blue

3 comentarii:

Medeea-Sela spunea...

avem nevoie de vocea intamplarilor in timpane, bune sau rele, chiar daca pe unele am vrea sa le auzim mai des iar pe altele le-am vrea mute. avem nevoie de o definitie.

Coeur Mecanique spunea...

Avem nevoie de certitudini mai mult decat de o definitie.
Ce-i drept,e necesara o definitie a bolii pentru ca ,numai stiind numele ei putem ingera pastilele esentiale pentru a o trata.Mahnitor pt.unii e faptul ca unele maladii nu au tratament decat timpul,iar daca timpul ti-e dusman,e o lupta pierduta cu tine.
Mie,timpul, mi-e camarad.

Medeea-Sela spunea...

certitudinile ni le fabricam. poate din cauza asta raman relative. chiar intamplarile trecute, care ni se par certitudini indiscutabile, pot sa-si schimbe fata dupa trecerea timpului.
esti norocoasa sa fii in relatii atat de bune cu timpul. mie nu mi-e prieten. nici dusman, de fapt eu il ignor (el din pacate, nu). deocamdata nu vreau sa determin natura relatiei mele cu timpul. nici o graba :)