Sickert.

Printre boabe de cafea si un miros ce aducea a seri din perioada prohibitiei si a peltea,fara surse de lumina sau obiecte de iluminat,scoate sfesnicul ce statea la locul lui,sub draperiile cu falduri bogate -un sfesnic argintat din secolul al XIX-lea,lumanari mov,norvegiene- si incepe sa-si incalzeasca gandurile in lumina zgarcita ,ce transfigura realul din incapere.Nu putea sa nu admire ,ca pentru intaia oara, 'Micuta vicleana'a lui Sickert...o incantare!Reveni la masa- ingana un monolog taiat cu echerul ,drept si nesinuos si-l scrijelea pe o hartie prafuita, de culoarea cenusei.Se gandea ca pana de curent e binevenita totusi,pentru ca poti sa vezi adevaruri cu lumina interioara,nu prin prisma uneia artificiale,ai autonomie asupra gandurilor ,esti mai lucid..."au trecut mai mult de 1095 zile..."

Usa se deschise-linistea fusese sfasiata.Nu voia sa primeasca pe nimeni;isi rezervase seara pentru a cina cu ea..."in serile cu adevarat'romantice',prefer sa merg sa dansez salsa cu propriile-mi nedumeriri."
G:Nu ,nu vreau sa te intrerup...voiam sa te contemplu de aici din usa,daca stiam ca o sa imi sesizezi prezenta,nu mai intram.>Esti frumoasa in bluza ta goala...<
P:Cred ca te afli unde nu trebuie.Acum ar trebui sa fii deja pe urmele lui Swan,sa-l insotesti pe Proust 'In cautarea timpului pierdut',sa afli legea continuitatii,nu sa stai pironit ca o statuie de ceara ,fara suflare.O data flacara spre tine indreptata,stii ca ai sa cedezi.Ai sa te intinzi pe covor miseleste si,in cateva clipe,ai sa devii solid,am sa te pot harscai de pe covor cu greu...sau mai usor,cu fierul de calcat.Am de lucru,apasa clanta.
G:As fi vrut sa...
P:Si eu.As fi vrut sa am timp sa ascult.Dar,realizez ca acum
nu am timp deloc
nu mai am
nu am
NU.