28 decembrie 2008

La jeunesse.



Aprinde lampa si uita-te in oglinda
tip lupa,analizeaza detaliile,ansamblul.Fa o scurta imersiune- ce nu necesita pastrarea aparentelor-dincolo de tine.Ce se vede? Suma deciziilor tale.
Si...?te multumeste ce se reflecta?Acum nu poti acuza ,nu incerca paleta motivelor,e un rol ieftin cel de tributar al scuzelor prafuite .Nu poti da mereu vina pe ceva,pe cineva,e inutil,n-are sens- decat giratoriu.Adica,te invarti in jurul hibei ca un titirez obosit sa se lamenteze perpetuu ,in loc sa recunosti:'e just,eu sunt cel de blamat'.Nu rezolvi nimic claustrandu-te de real.
Cum ?repeta,te rog.
"Omul nu greseste ca-si face din asta un tel pe care sa-l atinga ,chiar calcand peste oameni vii,e ilogic.El cedeaza.Sunt acele forte inexplicabile,insesizabile caruia i se supune inconstient.De ce?nu stiu.Natura umana,poseda si ea supapepele ei,defectele ei.La diversite.La variete.Le faiblesse"
Fumand nonsalant,aidoma femeilor din fotografiile lui Andre de Plessel,raspunse:
"Oh, ca!Je veux donner une idee:Cele mentionate ca fiind punctele sumbre ale naturii,sunt, de fapt,minunatele atuuri ale acesteia.Dar,nu e vorba de natura umana.
E interesul uman,cum ar zice si Hooverphonic.Natura nu greseste niciodata in masura in care ar putea-o face omul.Asa ca ,aminteste-ti de ce si uita!.Eu ma intorc la vise,la maculatura si patefon... la mirosul de opium."
"Si eu?"
">Fay ce que voudras .Sans anchorage.<"

Un comentariu:

Scorchfield spunea...

Dommage que plus vous écrire, où ont émigré

am copiat ceva aici, dar nu voi uita de unde!