Un couloir esoterique.

nu cred ca voi mai poposi mult timp pentru ca nu-mi plac locurile aglomerate.vreau aerul meu,altii il vor pe al meu si uite unde era marul discordiei.prin urmare,nu e locul meu aici -ma simt trasa pe sfoara asa ca trag si eu draperia si parasesc scena.niciodata nu mi-am permis sa platesc actori sa-mi joace viata.adica,nu-mi permit niciodata sa fiu ieftina.
altii,sarmani bogati,isi permit.treaba lor.
inainte imi placeau locurile suprapopulate pentru ca-mi dadeau senzatia de companie,inima batea la unison cu a altor mii de inimi.cearsaful alb si masinile in goana,racoarea unor seri si mirosul de lavanda,imi tineau prizoniere simturile.apoi,un iz de rumegus putred a aparut parca din ceasca de ceai a lui Alice.iar acum ,lumile astea pline de oameni goi si goale,cuprinse de morbul lui Pott,cocarjite ca o baba a lui martie,imi repugna.o lume de baloane ce dau din gene si murmura.Dar,un pic de liniste,va rog!Cu ce v-am deranjat eu?
nu sunt pretentioasa,nici capricioasa-in privinta asta-doar "placuta si dureroasa". asa ca,o lume imi ajunge.am crosetat-o singura la masina de cusut Vigorelli,in mult timp,dar sunt mandra-se muleaza vietii mele ca manusile de catifea pe mainile lui Audrey Hepburn.in lumea asta bat mai multe inimi decat bat la Paris.mie-mi ajunge.
si vocea de pe fundalul lumii ...Bessie Smith, zajjista preferata, apare in noptile fara ore,nopti de zahar pudra ,pigmentate cu zambete si empatie...nopti de contradictii ..sau confirmari ambigue.
nu importa decat ca timpul,camarad vechi,m-a-nvatat ca nimic nu e sigur vreodata.
"totul" nu e sigur,noi il facem sa para un "tot" durabil,in traducere e un "tot"efemer,imbracat la patru ace,in haine de "nimic".nici macar "nimicul "nu e sigur.
nimic sau tot...vreodata.