Mi-a spus"Intra",am apasat clanta cabinetului si am salutat respectos ,dar dardaind.Nu ma pot controla sa nu dardai si am impresia ca uneori despart cuvintele in silabe, cu teama, cuvinte gelationoase,de marmelada.
"Aseaza-te pe pat si da-ti jos bluza".Am procedat intocmai.
"Te macina ceva ,semeni cu boabele de cafea."
"Da,o rasnita de ganduri.Incerc sa ma autoeduc."
"Stiu ce-ti trebuie.Scrie-i:un lighean de apa pe zi-poti folosi si o galeata,dar sa fie hidratare.Poti sa pui palnia in gura si sa iesi in ploaie,sa lasi sa curga fluvii de apa,ceaiuri,litri de lichide.Ai nevoie de un ulei de grepfrut sau de masline verzi si o crema vascoasa,fara miros.Toata viata o sa depinzi de tubulete si cutii de crema,unturi de corp.Esti palida,ti-e rau?"
"Nu,vedeti ca nu ma aseman cu boabele de cafea,eu sunt mai mereu alba,cand nu rosesc.Va ascultam.N-as fi vrut sa depind niciodata de ceva dar,nevoia te modeleaza."
"Pielea dumneavostra a aclamat aceasta necesitate de ingrijire,atentie ce trebuie satisafacuta.Serios,aveti grija,e o legatura intre om,activitate si piele,iar dvs. aveti o piele hipersensibila."
" medicul si-a dat seama...dar nu toata lumea e doctor."imi zic in gand.Multumesc si ma retrag cum am intrat.
"Put all your fears back in the shade.
Don't become a ghost with no colour.
'cause you are the best paint life ever made".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu