11 martie 2009

Antiquariat.


"De ce oare am impresia ca te cunosc de multi ani?o intreba el intr-o zi,la intrarea statiei de metrou.
-Pentru ca te simpatizez si nu vreau nimic de la dumneata.Si pentru ca ne cunoastem unul pe celalalt,raspunse ea.
(...)
-De ce nu te duci la scoala?In fiecare zi te vad plimbandu-te pe-acolo.
-A,nu-mi duce nimeni lipsa.Sint nesociabila,spun ei.Nu leg prietenii.Curios.De fapt sint foarte sociabila.Totul e ce intelegi prin sociabilitate,nu-i asa?Pentru mine a fi sociabil inseamna sa vorbesc cu dumneata despre lucruri dintr-astea.
Si dadu cu piciorul in niste castane care cazusera pe trotuar.
-Sau despre ciudata alcatuire a lumii.E placut sa stai in tovarasia unora.Dar nu cred ca sociabilitatea inseamna sa aduni laolalta niste oameni si sa nu-i lasi sa vorbeasca...au dreptate ,cred,sa-mi spuna ca-s nesociabila.Dar toti pe care-i cunosc zbiara sau topaie ca niste apucati sau se bat intre ei.Ai bagat de seama cat de brutali au devenit oamenii unii cu altii?
-Vorbesti ca un om foarte batran.
-Cateodata sint chiar antica.Acum trebuie sa plec,la revedere ,domnule M.
-La revedere ,C.
-la revedere..."


Nu cred ca e ceva neaparat bun daca esti stravechi,nici ceva rau-cu precadere daca posezi ruine sub forma de momente redutabile si parti din tine,neglijate de altii,dar conservate cu precizie si grija.Un fel de evanescenta a ta,comprimata in trecut.
E frumos ca ai posibilitatea sa te sapi si sa te redescoperi zilnic,sa fii propriul tau arheolog.


2 comentarii:

benny(dana) spunea...

e frumos ar fi..

Medeea-Sela spunea...

e frumos, iti da un sentiment de complicitate cu tine insati. ma regasesc uneori turist printre propriile-mi ruine, descoperind colturi ascunse pe care le credeam uitate, dintr-o lumina noua. si nu zic nimanui de ele (shhhhttttt).