22 martie 2009

Lebada si rodia.





Primavara viscerala si bucuria de pe globul ocular, primavara spumoasa .Un realmente desert presarat cu flash-backuri,poate chiar prea dulce pentru gusturile mele.Momente albinoase si vartejuri nocturne,lalele galbene si 'schimbul de bomboane de menta',lipirea lor pe cerul gurii,topirea.Topirea!
L-as ruga pe Raskolnikov sa-mi paraseasca trupul ,nu mai vreau sa mai locuiasca o a terta persoana aici,e o camera prea mica si cu cat trece timpul ,cu atat se miscoreaza mai mult.Nu e nimic de aratat,nici de ascuns.Sunt publica si intima in acelasi timp,inchide ochii si pleaca.
S-au rupt si tarmurile de atata primavara,fara niciun fel de scrupul.De placere.

"dieu pardonne la mignone qui fredonne..."

4 comentarii:

Medeea-Sela spunea...

n-am mai scris de mult pe la tine ma cherie, eram prea preocupata cu Raskolnikov al meu. atat de preocupata incat nici n-am observat ca e primavara afara (inauntru e iarna.. inca). pastrez un colt de suflet optimist si te citesc cu mare drag pana or inflori lalelele si la mine.

Offshore spunea...

primavara face victime ...

Coeur Mecanique spunea...

@Medeea-Sela:Ma cherie,lectura placuta si sa infloreasca primavara in fiecare coltisor al firii tale!
@Offshore-E placut sa te lasi "macelarit" de ea,nu e o durere mai placuta.

Offshore spunea...

culmea exact ''macelarit'' vroiam sa folosesc si eu:)