E intocmai ca atunci cand incerci sa arunci cutite si flinte precum grecii in anii'30,sau sa spargi farfurii in mijlocul unei strazi pictata nud,goala,dar nu in semn de ferocitate ori putere,ci ca sa alungi spiritele ,fara nicio urma de mizericordie,doar sub forma de eliberare:catharzisul.
Catharzis,dementa,febra!Introspectia care te lasa buimac si-ti doresti sa nu o fi facut.Pericolul din momentul cand te intalnesti inopinant cu celalat "tu",undeva sub o fereastra deschisa,un "tu" pe care, oricat te-ai stradui, nu-l intelegi...pentru ca nu ai ce sa intelegi.Broboanele de naduseala si lipsa devotamentului fata de tu -genuinul.Ganduri proclete si frivolitatea,contradictia si zambetele.
"Nu e oare decat o obisnuinta a noastra sa ne imaginam pericolul,sa-l simtim si sa-l chemam asupra noastra?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu