24 februarie 2009

Pseudo.



In timp angoasant,unele lucruri ce par normale ti se par de-a dreptul delicii.
Muzeul de Arta vazut acum cu ochi mari,cu emotie traita la intensitatea la care fierbe apa.
e frumos.. sa admiri oglinzile imense care reflecta variile fatete ale unei singure persoane,catifeaua,tapiteria,statuetele albe,fine si imobile,scaunele manufacturate acum sute de ani,praful de pe covorul rosu ... sa flirtezi cu domnul din tablou sau sa-i zambesti gales doamnei ce admira o natura statica.
Sa-l reciti pe cel ce l-ai asculta incontinuu,cantandu-ti versuri din chitara,emotia din momentul cand schimbi doua cuvinte cu el si-ti impartaseaste alte doua ganduri.
O muzica ce vorbeste in locul cuvintelor si umple golurile lasate de cratere.
Sa te bucuri ca-mparti orice cu cineva drag sau cu cineva strain.
"francmasoneria tigarii-ai un foc?"
Sa mergi prin frig,sa-ti fie taiate genele si urechile cu fierastraul gerului,dar sa ti se topeasca degetele si parul.
Sunt chiar placute unele reintalniri-cu partile din tine,din altii,din resturile lui februarie,cu ce se intampla dincolo de perdeau din in...
schimbul de roluri si metamorfozarea bizara.
imoralitatea unor gesturi.



"fiecare dintre noi e un instrument muzical si fiecare suflet are sunetul lui."
(H.P.B)

unele sunete sunt mute dar, >>tacerea e cel mai aprig strigat<<.

2 comentarii:

Teona Goreci spunea...

scrii foarte frumos..

Coeur Mecanique spunea...

iar tu canti foarte frumos...:)