Pielea creponata.

Dornic de sunetu-i cald,acorda vioara parca de plastilina si o modeleaza dupa plac,asezand-o sub barbie.Faleza nu fusese nicicand asa pustie,pescarusii ii erau dirijori.Lacrimi pe coarde .Il cere- ea-marea.Afundat dupa perle asculta ecoul scoicilor,valul coapselor ei il izbeste,il poarta aievea,il arunca in nisip si-l readuce ca odinioara pe tarm...nisipul il strange ,sunetele se amesteca,e aria din natura ce-l domoleste.Antonimia si gramezile de dorinte fara glas il imping iar in valurile capricioase,suflarea se inabuse.E atat viata in marea de scoici si nisip,dar se pierde..
Cum e sa-ti vezi visele intrand la apa?

Reverie psihedelica.

M-am ascuns intr-o scoica,pe fundul marii,
Dar am uitat in care.

Zilnic ma cobor in adanc
Si strecor marea printre degete,
Sa dau de mine.

Uneori ma gandesc
Ca m-a mancat un peste urias
Si eu il caut acum pretutindeni
Sa-i ajut sa ma inghita tot.

Fundul marii ma atrage si ma inspaimanta
Cu milioanele de scoici
Asemanatoare.
Oameni buni,eu sunt intr-una din ele,
Dar nu stiu in care.
De cate ori nu m-am dus drept catre una,
Spunand:”Acesta sant eu”.
Cand deschideam scoica
Era goala.

Sa taci.

"Fireste,ceea ce ma intereseaza in primul rand nu este sa fiu mai bun ci sa fiu acceptat.Si nimeni nu accepta pe nimeni.M-a acceptat ea oare?Nu,e pe cat se poate de evident(...)Asa e cand ai un spirit nobil si-o inima josnica,scrii lucruri mari si faptuiesti lucruri meschine."

Obtuza cugetare.

Spionajul din crepuscul,panda abjecta de a surprinde cea mai fina ironie.Oriunde ,numai sa ma asez,sa fiu muza timpului,sa-mi dedic secundele paralizate,ceasornicului.Cedarea si insolita fisura,evident insotita de dramatism accentuat.Sprijin iti sunt alegerile :ceai sau cafea?promenada ori fotoliul din catifea cafe-au-lait...?Neinspirat moment de emitere a judecatilor voluptoase,plin de excesiv dubiu,prin urmare ...fara nicio urmare.
Cum mi s-au imbolnavit peretii,au inceput sa se urle,fugand dupa culoare...dar macar draperiile intunecate nu-mi mai sunt trase,ma pot bucura micile broboane de matase ale ploii fericite, ce mi tot bat in geam.Nu mai are acelasi gust,ci unul mai disperat.Nesiguranta lor ma duce cu gandul la vechile capricii de a lenevi maiestuos printre amestecurile de simfonii ,in mijlocul lecturii.
Si cand te gandesti ca primavara a fost doar preludiul.

"Nu exista nici infrangere,nici victorie.Nici "al meu", nici "al tau" ci,doar un moment al Istoriei."

Charles Aznavour-La Boheme

C' est une portion d'hyperbole.

Atingerea unui echilibru era,mai mult ca sigur,utopia perfecta.A admite saracia din arhiva sufletului si a imparti nimic,nu e tocmai starea dezirabila,doar cea pusa pe divan.Cum nu era interesant scopul alergarii,ci tocmai alergarea asta fara noima...si ruperea matasurilor si tacerea intinsa ca o perdea,nimic din toate astea nu ar fi putut renaste.Nimic,nici plamanii rujati care expirau incetul cu incetul.
Deslusirea nu mai fericeste.

Mon souvenir.

Fiindca diminetile flamande bat la usa despletita de pudoare,capsunile si jazz-ul difuz scandalizeaza asternuturile.O memorie surprinsa cu garda jos si dansul se opreste,privirile sunt in ghips,nu exista loc unde sa te refugiezi de masacru.Niciodata.Nevindecabil moment,febril prin compozitia pusa in scena,proaspat prin severitatea excesiva fata de sine.Asta e un decor ultrakitsch,unul maculat in care te poti afunda in timp ce liftul urca si presimti pericolul iminent.Il ocolesc si accelerez ,desi nu e indicat,e atat de compresata vremea:ultima suta de metri insotita de izbirea sic.Cursa cu obstacole,dar imprevizibila,ceea ce incita.
Si ce dimineata!Bonjour,mon souvenir...!

Predica din amvon:despre patima.

"The hair that breaks the camel's back,at last.Uneori povara e atat de grea,incat un fir de par in plus,expune animalul de a fi doborat la pamant(...)Pana acum am ezitat sa-ti fac o vizita(...)a face cuiva o vizita inseamna pentru mine o problema de constiinta(...)Cat dspre rest,voi continua sa ma tin in defensiva,in preintampinarea unui eventual atac.Efectele ciudate ale perspectivei ma intriga mai mult decat intrigile oamenilor."

Sa dispui de acele sentimentele superioare ,sa cunosti indarjirea si pasiunea sfasietoare,asta e intraductibilul procedeu de a triumfa sau a te flagela.
Estetica vietii in decor tragic.

Una giornata difficile.

O oarecare panica in circumferinta traiului ce se repede impetuos sa smulga cate-o petala din buchetul galben si rosu de asteptari frumos-mirositoare.Pe terasa in care permitea soarelui blajin sa o dezmiarda,
midineta,asortata ca de obicei in culorile dorintei,rezemata in berjera crem,mesteca meticulos in mazagranul rece..."Azi imi va fi diferit".
Soneria imperativa si macii ceruiti se ivira,parfumul inunda terasa.Vorbele prezumtioase,gandurile apocrife.Acel tet-a-tet in jurul gheridonului translucid,unde puteai trasa conturul clementei.
Respirand placid certitudinea clipelor intangibile,firele cusute dezveleau un cerc imposibil de penetrat.Orele drepte,trasate cu rigla cand ii intindea ceaiul de portocale ...Nimic neschimbat,totul altfel.

"Ce cred unii ca au de castigat nepierzand niciodata nimic?"

Parce que la vie...

Si apare retoricul:"de ce?" pentru ca este invocat.Probabil traia realul si nu visul de data asta,poate umbra gandului veridic o inspaimanta.Pace si cadenta.Intalnirile clandestine au aerul acela providential,persistent,care iarasi te trimite in reverie.Vreau realul,dar afara din real.

Nu a intarziat sa apara,nici sa te lase fara grai.

In conversatiile cu un >tu< mut,ce dialect folosesti?
Ta-ce-rea.

"Felie de viata."

Refuz sa reduc la cateva randuri iesirea din timp,ar insemna sa-i tradez chintesenta.Plecarea cu liftul si privirea scandinava.Nu mai platisem de multe luni chiria si,in defintiv,m-am decis sa parasesc oglinda timpului pentru o perioada,sa nu ma mai reflect in ore.Ma simteam ca Alice.Oricum,mirosul de cocos din camaruta e inca impregnat in asternuturile albe ,dezordonate,vanilia imi eroade fosele nazale iar muntii de ciocolata asezati la antipodul celor reali,ma invita sa-i gust.Accept.Tifloza cauzata de lumina laptoasa ce strabatea culoarele interioare si lasa in urma o tacere asurzitoare...un mod amnios de a trai-plutirea.Am plecat din circumferinta>timpului<
cu trenul,desi nu stiam pe atunci ce inseamna asta,dar stiam ca toate au un rost.Toate.Toti.
Strigatul final si patenta eliberare sacadata constituie tapetul noii mele camere.E impaienjenita cu lumanari...lumanari ce "ard la ambele capete simultan."

Apoplexie.

Uitasem care era adancimea la care ma puteam scufunda si unde puteam simti valurile ludice,uitasem plaja,scoica cu miros de cirese.De fapt,adancimea orelor devenea insondabila.Am realizat,insa,ca nu am nevoie sa captez decat o mica parte de nisip in carapacea scoicii pentru a sti ca acolo am inghitit toata marea...nu uzez de jocurile seductiei,simt ca o posed in intregime,chiar daca am doar o miime din teritoriul ei.E a mea.Nu am nutrit niciodata setea de arme auxiliare arsenalului propriu pentru a castiga,am mizat intotdeauna pe cine sunt,imi sunt cea mai eficace arma.Am avut nevoie sa stiu cand e momentul propice sa le descarc.
Nu intotdeauna merita sa te pui la bataie ,nu toate evenimentele sunt demne de tine,mereu trebuie sa treci prin sita selectivitatii.Insa,nu m-am putut opri niciodata la o asa-zisa limita,pentru ca eu stabilesc unde e vama ,nu am lasat sa-mi fie stramtate granitele,nu am imbracat vreodata un corset anost,m-ar fi costat hipertrofierea.Exult acum cand reusesc sa respir la adancimile marii puturoase ce ma ineca odinioara.
Nu m-am temut de nimic niciodata,propria-mi constiinta a fost singura mea autoritate.

Beatitudine.

E doar intensitatea cu care traiesti,puterea pe care unele lucruri ti-o insufla,maniera in care interiorul trepideaza exteriorului.Cum omul isi foloseste tot creierul,asa poate sa-si "grabeasca"si ritmul sufletului,folosindu-si toata inima.Asta intrucat unele lucruri nu suporta amanare,iar altele nu functioneaza cu jumatati de masura.
Doar ce am dat jos orele din ghips si mi-a si amortit vremea.As vrea atat de mult sa-mi paralizez prezentul...
Nu,nimic nu se lasa pe maine,nici fericirea.

Trapped in euphoria .

Nu se desluseau,nu se vorbeau.Se bajbaiau mai mereu,neatingandu-si niciun fir de par.
Se vorbeau,se bajbaiau atingandu-si unghia dar,nu dadeau importanta.
Se simteau,nu se atingeau,roteau cheitele pe rand,treceau strada,treceau masinile dar,timpul era la cros cu gandul.Victoria a posedat-o gandul.
Dadeau paginile,se rasfoiau,inchideau orice manuscris,plecau.
Se citeau ,se rumegau,isi vedeau de drum,pe trotuare diferite.
Erau vecini asa ca, fiecare deschidea ferestrele,silabele de-abia se intelegeau intre ele.Trecea lumea printre ei,desfaceau mainile-umbrela si-si trimiteau energiile.
Sa fie doua valuri de aer,un amalgam de curenti?
Asta nu are nicio menire,nu te uita in jos dupa elucidari,sunt atatea pe care nu le pot deslusi nici macar eu,nu pentru ca nu stiu unde sa le caut,ci pentru ca au incetat sa mai existe.O mare parte din asta face parte din epoca autopunitiva a unora.

Macar am dat sah-mat timpului.Ovatii!

Ecoul din Padek .

Padek penduland confortabil in leaganul placerii si porumbelul voiajor trimis celeilate s-o anunte ca se poate descurca si fara menaj,extenunat surmenajul de a fi doua.Florile de orhidee pe care le sfasia cu dintii in timp ce trotuarul se voia umplut de valuri de ironii.Momentele frapante dinHenry & June ,senzualismul pretios al filmelor:unul vizionat,celalat regizat in 4 acte.Buchetele de flori si serile cu piese de teatru,dar deloc teatrale .Stiu motivul pentru care n-am mai pasit in teatru de o buna perioada...cred ca imi ajunge stagiunea curenta;diurna,nocturna.
Cercetarea si bucuria apocaliptica ce este convocata in ziua de duminica,mereu dupa slujba.Totul imapchetat in coincidente pedante,sub forma unor ofrande mutuale,chiar si capturarea dementa .Pacat ca nu sunt fum de tigara,as pluti perpetuu in aer,contaminandu-l,contaminandu-te.

"I was thrown out of college for cheating on the metaphysics exam;I looked into the soul of the boy sitting next to me."

De multe ori,firesc.

As fi vrut sa strang de gatlej albina,sa vad raurile de venin zburdand din ea,precum fluturii ce-ti perforeaza stomacul...dar,acum m-am abtinut-fiecare lucru trebuie sa -si urmeze busola numita:"firescul".Firesc,stiu ca vrei sa pictezi,dar muza ti-e oblogita de la atatea intepaturi si,oricum,nu ai picta pentru placerea culorilor,cat pentru placerea inlaturarii culorilor intiale si adaugirii altora.
Apoi adoratul instrument care aducea omagiul starilor hieratice... la inceput ti se parea asa melodioasa aria!Ti-a scrijelit timpanele nu numai o data si ti-a amestecat culorile atat de bizar ,incat ai inceput sa -ti distrugi lucrarile,ca Rembrandt.Te obisnuiesti mai greu,in ani,o sa devina ca opiul...era un semn la inceput,ce prevenea asta,nu l-ai citit,firesc.Apoi acel curent care misca lucrurile,iar eu aici asteptand vantul,taifunul.Stiu,"asteptarea este anticamera deziluziilor",dar rafalele de vant,dupa hasoul pe care-l lasa,indruma lucrurile sa-si reia "firescul",sa se sedimenteze.
Pana atunci,am sa tac,e legatura dintre limbaj si comunicare,cu cat vorbesti mai mult,cu atat spui mai putin.E o tacere pe care doar praful o intelege.L-am sters,firesc,n-am vrut sa las urme.
Spune-i cum vrei...

Doar credeam...

O natura complicata.

"Ce faci?"
"Iau hotarari."
"Cu privire la ce?"
"Iau hotararea sa-mbunatatesc macar,ceea ce n-am cum sa schimb."


un pasaj din aschii ce se'ntindea pe multe pagini.

Les gestes.

"Eu sunt obisnuita sa vreau-dar,nu sunt obisnuita cu implinirea.Bucuria-mi proprie ma ucide adesea.N-o sa le fac altora niciodata ce mi s-a facut mie,niciodata.Exista o mare continuitate in relatiile mele cu oamenii-in devotamentele mele,mai degraba.Ma opun vehement contactelor grabite,intamplatoare,neglijente.Nu e in ele nicio urma de Marte,niciun fel de dragoste pentru intrerupere,de razboi,de actiune-doar un efort rabdator,subteran,delicat,de a distruge solitutinea fiintelor omenesti.
Nu-i de mirare ca iubirile si prieteniile mele au o importanta inalterabila in viata mea(...)pentru ca l'important est d'aimer,d'aimer grandement,profondement,de se donner...Raspunsul,reactia nu este decat o bucurie umana-dar disproportia!disproportia e un test divin pentru autenticitatea dragostei cuiva...
Reciprocitatea inseamna echilibru ,echilibrul este nonuman."

Iar placerea daruirii dezinteresate,dar dozate cu zel,e una purificatoare...nu?

Tortura capriciilor .

E intocmai ca atunci cand incerci sa arunci cutite si flinte precum grecii in anii'30,sau sa spargi farfurii in mijlocul unei strazi pictata nud,goala,dar nu in semn de ferocitate ori putere,ci ca sa alungi spiritele ,fara nicio urma de mizericordie,doar sub forma de eliberare:catharzisul.
Catharzis,dementa,febra!Introspectia care te lasa buimac si-ti doresti sa nu o fi facut.Pericolul din momentul cand te intalnesti inopinant cu celalat "tu",undeva sub o fereastra deschisa,un "tu" pe care, oricat te-ai stradui, nu-l intelegi...pentru ca nu ai ce sa intelegi.Broboanele de naduseala si lipsa devotamentului fata de tu -genuinul.Ganduri proclete si frivolitatea,contradictia si zambetele.

"Nu e oare decat o obisnuinta a noastra sa ne imaginam pericolul,sa-l simtim si sa-l chemam asupra noastra?"

Lebada si rodia.

Primavara viscerala si bucuria de pe globul ocular, primavara spumoasa .Un realmente desert presarat cu flash-backuri,poate chiar prea dulce pentru gusturile mele.Momente albinoase si vartejuri nocturne,lalele galbene si 'schimbul de bomboane de menta',lipirea lor pe cerul gurii,topirea.Topirea!
L-as ruga pe Raskolnikov sa-mi paraseasca trupul ,nu mai vreau sa mai locuiasca o a terta persoana aici,e o camera prea mica si cu cat trece timpul ,cu atat se miscoreaza mai mult.Nu e nimic de aratat,nici de ascuns.Sunt publica si intima in acelasi timp,inchide ochii si pleaca.
S-au rupt si tarmurile de atata primavara,fara niciun fel de scrupul.De placere.

"dieu pardonne la mignone qui fredonne..."